19 decembrie: 181 de ani de la apariția cărții „Colind de Crăciun“, celebra scriere despre Scrooge. Cum a luat naștere povestea
0Pe 19 decembrie 1915 s-a născut cântăreața Edith Piaf, cunoscută și sub numele de „La Môme Piaf” (adică „Mica Vrăbiuță”), vedeta muzicii franceze. La aceeași data se stinge din viață medicul psihiatru german Alois Alzheimer.
1741 - A încetat din viaţă Vitus Bering, navigator şi explorator danez aflat în serviciul Rusiei
Vitus Jonassen Bering s-a născut pe 12 august 1681 în Horsens, Danemarca, și a fost un explorator danez în serviciul Marinei Ruse. A fost un căpitan-komandor cunoscut marinarilor ruși drept Ivan Ivanovici. El a fost primul european care a descoperit Alaska și Insulele Aleutine.
Strâmtoarea Bering, Marea Bering, Insula Bering, Ghețarul Bering și Puntea Bering poartă numele exploratorului. A ajuns până la ţărmurile de nord-vest ale peninsulei Alaska, fiind considerat descoperitorul acesteia.
După un voiaj în Indii, Bering se angajează în marina rusă în 1703 ca sublocotenent, servind în Flota Baltică în timpul Marelui Război al Nordului. Între 1710 și 1712, a fost în Flota Mării Azov la Taganrog, participând în războiul ruso-turc. În 1725, țarul Petru I al Rusiei l-a rugat să conducă prima expediție spre Kamceatka. Țelul expediției a fost să afle extinderea spre est a Siberiei, și dacă Asia și America de Nord erau conectate sau dacă erau două continente separate.
La 14 iulie 1728, Bering a început prima călătorie pe corabia Gabriel, și a călătorit spre nordul peninsulei Kamceatka prin strâmtoarea care îi poartă astăzi numele. La 14 august el a înconjurat Capul de est al peninsulei Ciukotka, și deoarece țărmul asiatic o lua spre vest, Bering a conchis că Asia și America de Nord erau două continente separate. În 1731, Bering a fost înnobilat pentru explorările sale.
Bering a pornit într-o expediție către America de Nord în 1741, în cadrul căreia a cercetat sudul peninsulei Alaska, insula Kodiak, Muntele Saint Elias sau insula Kayak. La întoarcere, Bering a explorat insulele Aleutine, murind pe una din acele insule, care îi poartă astăzi numele, la 19 decembrie 1741.
1843 - A fost publicată pentru prima oară nuvela „Colindă de Crăciun” de Charles Dickens
Colindă de Crăciun, cunoscută și ca „Poveste de Crăciun”, este o nuvelă scrisă de autorul englez Charles Dickens. Este una dintre cele mai îndrăgite și cunoscute lucrări ale literaturii clasice engleze și universale.
Cartea a fost publicată pentru prima oară la 19 decembrie 1843 cu ilustrații de John Leech, având un mare succes comercial și primind laudele criticilor. Povestea a devenit sinonimă cu spiritul Crăciunului. Ea transmite un mesaj puternic despre importanța generozității, compasiunii și transformării personale.
Într-o noapte geroasă, din ajunul Craciunului, Scrooge, un om de afaceri bătrân și zgârcit, este vizitat de fantoma fostului său asociat în afaceri, care îl obligă să facă o călătorie, însoțit de alte trei spirite, în trecutul, prezentul și viitorul vieții sale. Scrooge descoperă, astfel, iubirea, compasiunea, generozitatea si solidaritatea, în atmosfera magică care însoțește spiritul Craciunului.
„Colind de Crăciun” constituie baza mai multor creații artistice cinematografice sau muzicale.
„Intenția mea a fost să recurg la un fel de înscenare încărcată de bizar, care să îndreptățească buna-dispozitie ce domină acest moment al anului, pentru a trezi la viață o seamă de gânduri de iubire și de îngăduință, care întotdeauna sunt binevenite pe tărâm creștinesc”, este precizarea lui Charles Dickens, în interiorul cărții.
În toamna anului 1843, înainte de a scrie "Colind de Crăciun", Charles Dickens se afla într-un moment de răscruce în cariera sa de scriitor. La 31 de ani, se bucurase de faima literară graţie volumelor „Documentele postume ale clubului Pickwich” şi „Aventurile lui Oliver Twist”, însă lucrurile nu au mers la fel de bine şi cu următoarea lui carte, „Martin Chuzzlewit".
În septembrie 1843, Dickens a vizitat Field Land Ragged School a lui Samuel Starey, unde erau şcoliţi cei mai defavorizaţi copii din mahalalele londoneze. Puternic marcat de ceea ce a văzut, a decis să scrie despre nedreptatea brută a societăţii londoneze, lăcomia şi nepăsarea acesteia.
I-a luat doar şase săptămâni să termine cartea, scriind intens în fiecare zi, cu cerneală neagră şi o pană de gâscă. Când a terminat de scris, "Colind de Crăciun" număra 68 de pagini. A trimis manuscrisul editorului în 2 decembrie, pentru ca în 19 decembrie, volumul să fie pus la dispoziţia publicului cititor. Cartea s-a bucurat de un succes fulgerător, în doar cinci zile fiind vândute nu mai puţin de 6.000 de exemplare.
Charles John Huffam Dickens a fost un romancier, critic social și scriitor englez din secolul al XIX-lea. S-a născut la 7 februarie 1812 și a murit la 9 iunie 1870. A scris mai multe cărți, dintre care amintim: Marile speranțe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichități), Documentele postume ale clubului Pickwich, Dombey și fiul sau Timpuri grele.
1915 - S-a născut Edith Piaf , celebra interpretă de şansonete
Edith Piaf (Edith Giovanna Gassion) s-a născut la 19 decembrie 1915, la Belleville, Paris, fiind fiica unor artişti stradali. Povestea sa de viață este la fel de fascinantă precum muzica sa. A crescut într-un mediu modest, fiind fiica unei cântărețe ambulante, de origine italo-algeriană, Line Marsa, și a unui acrobat de circ, Louis Gassion.
S-a făcut remarcată pentru vocea sa încă din copilărie. La vârsta de şapte ani, s-a alăturat tatălui şi caravanei sale de circ alături de care a participat la o serie de spectacole stradale în toată Franţa. Ulterior, a început să cânte pe cont propriu pe străzi din Paris. Acest lucru a făcut-o să descopere că are un talent deosebit şi o voce extraordinară.
În 1935, destinul său s-a schimbat în momentul în care a fost descoperită de Louis Leplée, proprietarul cabaretului „Le Gerny's”, din Champs-Élysées. Acesta i-a oferit șansa de a cânta în localul său, iar debutul său a fost sub numele „Édith Piaf.”
Cu o voce puternică și emoționantă, a devenit rapid o senzație în lumea muzicală pariziană. Energia ei debordantă şi statura mignonă i-au dat porecla de „La Môme Piaf" - „Mica Vrăbiuţă". În această perioadă a devenit populară şi a înregistrat două albume.
Primul mare succes a venit în 1937, când a semnat un contract cu teatrul „ABC” din Paris și a înregistrat piesa „Mon légionnaire.”
În cariera sa impresionantă, Piaf a înregistrat nenumărate melodii de succes, dar una dintre cele mai memorabile fiind „La Vie en Rose”, pe care a creat-o în 1945. Această piesă a devenit un imn al iubirii. A cântat-o în mai multe limbi, cucerind inimile audienței din întreaga lume. Într-o perioadă în care lumea a trecut prin războaie și incertitudini, muzica lui Édith Piaf a adus un strop de lumină și speranță. Printre piesele sale de succes se numără și „Milord" (1959), „Padam..Padam" (1951), „La Foule" (1957), „l'Accordéoniste" (1955).
Édith Piaf s-a stins din viață la 10 octombrie 1963, în Grasse, Franța, la vârsta de doar 47 de ani.
1848 - A murit scriitoare engleză Emily Brontë
Emily Jane Brontë s-a născut pe 30 iulie 1818, în Regatul Unit, și a fost o romancieră și o poetă renumită pentru romanul său „La răscruce de vânturi”, un clasic al literaturii engleze. Emily a fost a doua din cele trei surori Brontë: Charlotte și Anne. Ea a publicat sub pseudonimul androgin - Ellis Bell.
În 1848, ea a publicat romanul său unic Wuthering Heights („La răscruce de vânturi”), în două volume, din setul compus din trei volume (ultimul fiind Agnes Grey scris de sora ei Anne). În 1850, cealaltă soră a ei, Charlotte, a editat și a publicat Wuthering Heights ca un roman aparte, semnându-l cu numele său adevărat.
1915- A murit medicul german Alois Alzheimer
Alois Alzheimer a fost un psihiatru și neuropatolog german. A descris pentru prima dată o formă de demență degenerativă, cunoscută până azi după numele său ca boala Alzheimer. Psihiatrul german s-a născut la 14 iunie 1864 și a murit la 19 decembrie 1915.
În noiembrie 1901, o pacientă de 51 de ani, cu semne de demență, a fost internată la spitalul din Frankfurt, unde lucra doctorul Alzheimer. La o întâlnire a psihiatrilor germani din noiembrie 1906, Alzheimer a prezentat cazul acestui pacient într-o prelegere cu titlul „Despre o afecțiune particulară a scoarței cerebrale".
Mai târziu, la sugestia lui Emil Krapelin, autointitulat întemeitorul psihiatriei moderne, demența a fost numită „boala Alzheimer”.
În anul 1912, la doar doi ani după ce boala fusese botezată cu numele său, Alzheimer a fost chemat ca profesor la conducerea catedrei de Psihiatrie și director al clinicei psihiatrice a Universității din Breslau. În timpul călătoriei i-au apărut primele semne de îmbolnăvire și, ajuns la Breslau, a fost internat în spital cu tulburări cardiace și renale de natură infecțioasă, probabil o endocardită septică sub-acută (cunoscută atunci sub numele de „Endocardită lentă”). Trei ani mai târziu, la vârstă de numai 52 de ani a decedat.
Maladia Alzheimer, cunoscută pentru faptul că provoacă o pierdere progresivă a memoriei, afectează aproape 50 de milioane de persoane pe tot globul, dacă se ţine cont de patologiile înrudite cu această boală. Mai bine cunoscută şi mai bine diagnosticată, această maladie a rămas totuşi fără un tratament curativ până în zilele noastre, reaminteşte AFP.
Descrisă pentru prima dată în 1906 de medicul german Alois Alzheimer, această boală neurodegenerativă determină o deteriorare progresivă a capacităţilor cognitive până la pierderea autonomiei bolnavului.
1997 - A avut loc premiera filmului Titanic
Titanic, în regia James Cameron, s-a situat pe primul loc în lista filmelor cu cele mai mari încasări din toate timpurile în anii 1997-2018 și a primit 11 premii Oscar. Premierea sa a avut loc pe 19 decembrie 1997, în America de Nord.
Filmul, care îi are în rolurile principale pe Leonardo DiCaprio și Kate Winslet, este o adaptare fictivă a scufundării pachebotului RMS Titanic. Aceștia sunt membri ai unor clase sociale diferite și se îndrăgostesc la bordul pachebotului, în timpul călătoriei sale inaugurale dezastruoase.
Inspirația lui James Cameron pentru film a venit din fascinația sa pentru epave. El a simțit că o poveste de dragoste amestecată cu pierderea de vieți umane ar fi esențială pentru obținerea unui impact emoțional al dezastrului. Pelicula a fost cel mai costisitor film realizat până în acel moment, cu un buget estimat la 200 de milioane de dolari. Filmările au avut loc între lunile iulie 1996 și martie 1997.
2013 - S-a stins din viață Nae Lăzărescu, actor român de comedie
Actorul Nae Lăzărescu s-a născut la 30 ianuarie 1940. A studiat la Academia de Studii Economice din Bucureşti, dar a fost pasionat de teatru din copilărie, când mergea la spectacole de estradă
Comediantul a povestit în puținele interviuri acordate de-a lungul vieții că nu l-au interesat bogățiile, banii și că a risipit ce a câștigat pe femeile din viața lui.
„Am avut cinci neveste. Am ţinut la toate şi sunt ale dracului de multe! Eu fiind un om sărac, cu lefuri de mizerie. Moldoveanca însă m-a potolit“, povestea Lăzărescu, într-un interviu din 2011, publicat pe site-ul Teatrului „Constantin Tănase“.
Alături de Vasile Muraru, partenerul său de scenă, Nae Lăzărescu a scris istoria teatrului de revistă jucând în sute de spectacole. Cei doi au debutat pe această scenă în 1982, presa vremii titrând „Un nou cuplu la Tănase“.
Unul dintre rolurile memorabile ale lui Nae Lăzărescu la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase“ a fost în „Omul care a văzut moartea“.
A fost pasionat de mic de teatru. „Eu am fost la înmormântarea lui Constantin Tănase (n.r. – august 1945). Nu îl ştiam. Eram în cârcă la tata. Lumea râdea în loc să plângă, nu îl vedeau mort! Era de fapt ultimul spectacol al lui Tănase“, mărturisea Nae Lăzărescu.
Când era student la Academia de Studii Economice, juca într-un grup de teatru satiric, cu care participa la festivaluri de amatori, apoi a lucrat trei ani la „Rapsodia Română“, la secţia de estradă.
„Am fost unul dintre olimpicii alcoolicilor din România. După ce a murit prietenul meu Aurelian Andreescu, m-am lăsat”, povestea actorul în interviul din 2011, publicat pe site-ul Teatrului „Constantin Tănase“.
A jucat, deopotrivă, în spectacole de teatru şi în filme. Din filmografia sa amintim: „Grăbeşte-te încet” (1981), „Şantaj" (1981), „Baloane de curcubeu" (1982), „Viraj periculos" (1983), „Căsătorie cu repetiţie" (1985), „Maşini" (2006), „Mama ei de tranziţie!?!" (2011).
A jucat în numeroase spectacole, majoritatea pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase": „Bufonii regelui" (coautor), „Cheia succesului sau Titanic vals", „Cine râde ... ăla eşti", „Dai un ban dar face" (autor), „Doctor fără voie", „Doi băieţi cu sticleţi", „Hai noroc, Tănase! " (coautor), potrivit site-ului Cinemagia.
A murit la 19 decembrie 2013.
Se încarcă comentariile...
