
2024 - anul rezilienţei democraţiilor. Cum dorim să arate 2025?
02024 a fost un an deosebit de tumultuos. Războaiele din Ucraina, Gaza, Sudan au continuat cu aceeaşi intensitate, s-a adăugat şi cel din Liban.

Catastrofele naturale au continuat în acelaşi ritm ca şi în anii precedenţi, schimbările climatice nu au primit un răspuns adecvat şi îngrijorează din ce în ce mai mult dar politicile publice, la nivel global, lipsesc sau oferă puţine soluţii viabile. Rivalitatea între axa reprezentată de Federaţia Rusă - RP Chineză - Iran - Coreea de Nord, pe de o parte şi ţările din Occident, pe de altă parte, a continuat să se manifeste, chiar mai intens decât în trecutul recent. 2024 a fost de asemenea anul afirmării a ceea ce se numeşte Sudul Global, o alianţă de ţări din întreaga lume care se opune Occidentului dar care are puţine mecanisme instituţionale. Faptul că Federaţia Rusă şi R.P. Chineză au discutat cu India în acest context legat de stabilirea definitivă a frontierei între aceste ultime două state la summit-ul de la Soci nu ar trebui să ducă la concluzia că acest format poate aduce pace şi stabilitate. Discuţiile respective ar fi avut loc oricum.
2024 a fost un an care a dus în aceeaşi direcţie începută după 11 septembrie 2001, anume că ordinea mondială care s-a născut după al Doilea Război Mondial şi care a făcut posibil aranjamentul instituţional din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite nu mai funcţionează şi este nevoie de a gândi un alt cadru de colaborare multilaterală. ONU nu a fost prezentă în războaiele majore ale anului 2024. Dimpotrivă, în 2024 întreaga filozofie a ONU pentru Orientul Mijlociu - UNRWA acţionând în Gaza pentru cauze umanitare, UNIFIL servind drept garanţie a păcii la graniţa dintre Liban şi Israel - s-a dovedit a fi foarte fragilă. S-a dovedit că UNRWA a fost infiltrată de Hamas şi că UNIFIL nu a împiedicat în niciun fel materializarea intenţiei Hezbollah de a construi tuneluri subterane pentru a se aproviziona cu muniţie. Secretarul General ONU are interdicţie de intrare în Israel, Curtea Penală Internaţională a emis mandate de arestare pe numele lui Putin şi Netanyahu dar Putin a efectuat o vizită în Mongolia, sfidând în mod direct orice intenţie de a pune în executare respectivul mandat. ONU este acuzată că nu este neutră în conflicte, iar conducerea sa nu mai face altceva decât să justifice că lucrurile nu stau întocmai. Lipsa de implicare a ONU în Sudan este o ruşine care nu va putea fi uşor trecută cu vederea, pentru mult timp, în condiţiile în care actorii importanţi la nivel internaţional nu au interesul ca această ţară să fie perpetuu instabilă şi crimele de război să continue.
2024 a fost anul în care 76 de ţări, reprezentând peste jumătate din populaţia lumii, au organizat scrutinuri electorale. Aşteptările erau destul de rezervate dar totuşi, trăgând linia, au fost organizate alegeri libere peste tot unde s-a votat. Desigur, au existat excepţii notabile, de exemplu Venezuela. În alte ţări, precum Republica Moldova, războiul hibrid purtat de alţi actori (Federaţia Rusă) s-a manifestat în pre-campania şi în campania electorală dar alegerile au reflectat până la urmă voinţa liberă a celor care s-au prezentat la urne. În Georgia rezultatul alegerilor a fost contestat dar manipularea alegătorilor a avut loc înainte de exercitarea dreptului de vot, ceea ce face ca rezultatul final să fi fost greu de contestat. În România turul doi al alegerilor prezidenţiale nu s-a mai organizat, tot din cauza suspiciunilor existenţei unui război hibrid dar şi a încălcării legii de către unul din candidaţii râmaşi în cursă. Acolo unde au fost probleme cu organizarea alegerilor, a existat un numitir comun: manipularea voinţei alegătorilor cu mijloace neconvenţionale online, greu de combătut (algoritmi ai reţelelor sociale, criptomonede, etc.). 2025 va trebui să aducă un răspuns la întrebarea ce înseamnă organizarea de alegeri libere, în condiţiile în care instrumentele legale pe care democraţiile le au la dispoziţie par a fi depăşite de realitate.
Trăgând linia, regimurile democratice care au organizat alegeri în 2024 au rezistat, ceea ce arată rezilienţa democraţiei în condiţii extrem de vitrege. În Marea Britanie şi în SUA alegerile au determinat o schimbare paşnică la putere şi lipsa unor contestaţii ulterioare. În Franţa şi în Germania alegerile au determinat un rezultat foarte bun pentru partidele populiste, guverne instabile sau care au fost nevoite să-şi dea demisia dar până la urmă mecanismele democratice au rămas intacte. La alegerile pentru Parlamentul European partidele populiste au marcat o ascensiune dar a fost posibilă în cele din urmă formarea unei coaliţii de centru care să sprijine actuala Comisie Europeană. Ascensiunea populismului este o realitate dar trebuie să avem o imagine globală pentru a face o evaluare exactă. Alegătorii nu mai doresc monopoluri din partea unor partide politice nicăieri în lume unde au ocazia să se exprime. În India, alegătorii au forţat BJP, condus de premierul Modi, să intre într-o coaliţie post-electorală formată din mai multe partide, prima dată după 2014.În Africa de Sud Congresul Naţional African a pierdut pentru,prima oară după organizarea alegerilor libere care au urmat regimului de apartheid majoritatea în Parlament, fiind nevoit să coopteze Alianţa Democratică pentru a avea o majoritate.
Un semn bun pentru democraţia liberală îl reprezintă şi componenta economică. În general, ţările democratice au avut rezultate bune şi foarte bune, iar regimurile autoritare şi democraţiile iliberale au suferit eşecuri. SUA şi-a menţinut dinamismul, datorită unui sector privat puternic şi unei dereglementări accentuate. Israel, implicată în mai multe conflicte în regiunea din care face parte, a dovedit că este rezilientă pe plan economic. Ucraina a marcat primul an cu creştere economică de după începutul războiului cu Federaţia Rusă. Bangladesh promite o relandsare economică după schimbarea regimului autoritar. De cealaltă parte, performanţele Federaţiei Ruse, ale R.P. Chineze sau Ungariei au rămas modeste. Primele două ţări cenzurează puternic statistica, astfel încât nu se poate avea încredere în indicatorii economici oficiali dar stagnarea este vizibilă.
O altă veste foarte bună pentru democraţie în 2024, ori mai degrabă o veste proastă pentru regimurile autoritare, este ce s-a întâmplat în Siria. Susţinerea oferită de Federaţia Rusă pentru dictatura lui Bashar al-Assad nu a contat deloc atunci când gruparea de opoziţie HTS a reuşit să răstoarne paşnic regimul de la putere. Nu se ştie în ce direcţie va evolua Siria, iar liderul său Ahmed al-Sharaa a declarat că nu pot fi organizate alegeri mai devreme de 4 ani dar este evident că am asistat în 2024 la sfârşitul unui îndelungat război civil şi la căderea unui dictator, ceea ce crează premisele pentru o consolidare democratică. Evoluţiile din Siria au forţat Iranul să nu mai poată oferi sprijin pentru aliaţii săi Hezbollah şi Hamas şi au slăbit în general puterea Iranului şi Federaţiei Ruse în regiune,
O corectă interpretare a anului 2024 oferă câteva răspunsuri şi despre felul în care va evolua 2025. Principala întrebare este dacă în 2025 centrul politic va rezista în Europa sau partidele populiste vor reuşi să erodeze fragilul sprijin pentru continuarea democraţiei în forma în care se manifestă în prezent. În funcţie de răspunsul la această întrebare vom ştii dacă vor începe negocieri în războiull din Ucraina şi în ce sens. Venirea la putere a administraţiei Trump face ca absolut totul să fie impredictibil. Partidele populiste aflate la putere în Ungaria sau Slovacia pun presiuni în favoarea unei păci în interesul Federaţiei Ruse. Viziunea la Bruxelles este aceea că sprijinul pentru Ucraina trebuie să continue şi că nu poate exista nicio formulă de pace care să nu respecte principiul integrităţii teritoriale. Despre viziunea de la Washington nu putem decât specula, deocamdată cei care au fost desemnaţi să se ocupe cu formularea ei (viitorul Secretar de Stat Marco Rubio, viitorul trimis special pentru Ucraina, generalul în rezervă Keith Kellogg) nu şi-au preluat deocamdată atribuţiile. Pentru a ajunge la un punct de vedere comun Moscova - Kyiv - Bruxelles - Washington este nevoie să fie întrunite mai multe condiţii care momentan nu sunt întrunite. Pentru Donald Trump, războiul din Ucraina reprezintă doar o încercare, una printre altele, de a vedea dacă viziunea bazată pe tranzacţii consfiinţite la nivel personal poate să funcţioneze. Pentru Vladimir Putin, războiul din Ucraina ţine de legitimitatea intimă a propriei sale puteri. Orice soluţie care nu va lua în calcul natura regimului de la Kremlin şi necesitatea de a avea schimbări la vârf pentru a construi eventual o altă viziune politică este sortită din start eşecului. Aceasta nu exclude desigur aranjamente punctuale prin care Ucraina să beneficieze de o încetare a focului. Războiuul din Ucraina nu este despre puterea exemplului personal în detrimentul aranjamentelor instituţionale, ci este în primul rând un conflict despre două viziuni despre organizarea politică, democraţie vs. regim autoritar.
Situaţia din Orientul Mijlociu este mai uşor de anticipat: legătura personală strânsă între Trump şi Netanyahu va face ca statele din regiune să nu aibă alternativă la un eventual armistiţiu în Gaza, însă doar după ce Hamas nu va mai avea nicio susţinere din partea unui actor politic relevant. Este posibilă aşadar o pace fragilă în Orientul Mijlociu.
Greu de anticipat este şi situaţia din Republica Moldova care va organiza alegeri parlamentare în 2025. Criza energetică este prioritatea momentului la Chişinău şi de felul cum va fi rezolvată va depinde şi rezultatul PAS la aceste alegeri. Mai mult ca sigur, va exista o perioadă de instabilitate post-electorală, va fi greu de format o alianţă de guvernare, va fi necesară cooptarea la guvernare şi a altor partide dar prezenţa în poziţia de preşedinte a doamnei Maia Sandu va facilita obţinerea unui consens - oricare va fi acela. Transnistria şi UTA Găgăuzia vor continua să fie puncte nevralgice pentru Republica Moldova, fără să existe o soluţie deplin agreată cu liderii de la Tiraspol sau de la Comrat dar faptul că niciunul dintre aceste teritorii nu beneficiază de sprijinul real al unui actor extern relevant (în condiţiile în care Federaţia Rusă pare a fi interesată mai mult de destabilizarea Republicii Moldiva în ansamblu decât de construit relaţii puternice cu aceşti lideri) face ca perspectiva menţinerii status-quo-ului territorial în Republica Moldova să fie extrem de ridicată.
Trăim într-o epocă a incertitudinilor, a unor mari evenimente cu impact global care sunt greu de anticipat datorită existenţei unor factori care în trecutul recent nici nu existau. Lipsa de instrumente pentru a contrabalansa influenţa reţelelor sociale, necunoaşterea de multe ori a felului în care funcţionează acestea, avansul Inteligenţei Artificiale care poate crea aparenţe ce foarte uşor sunt confundate cu realitatea face ca instrumentele noastre să fie extrem de limitate pentru a putea spune cum va arăta 2025. Un lucru este cert: va continua să fie perpetuată iluzia unor forţe obscure care determină evoluţiile politice dar în realitate 2025 va arăta exact aşa cum vom dori să arate. De fapt, cum dorim să arate 2025?