Exclusiv Pacea care va vulnerabiliza România în 2025. Expert: „Pericolul unui președinte anti-occcidental, mai mare ca oricând”
0Scenariul unui armistițiu obținut pe repede înainte la presiunea noului președinte al SUA, Donald Trump, va pune nu doar Ucraina într-o situație dificilă. România va fi un stat amenințat de pericolul extern și de forțele anti-occidentale interne, susține profesorul Sergiu Mișcoiu.

Profesor de relații internaționale la Universitatea Paris-Est Marne-la-Vallée și la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Sergiu Mișcoiu este de părere că anul 2025 ar putea aduce un armistițiu în războiul dintre Ucraina și Rusia.
În cazul în care Statele Unite vor pune presiune pe Ucraina să accepte rapid o soluție de încetare a focului, o astfel de pace ar fi una extrem de defavorabilă țării atacate. Ucraina ar pierde teritorii, iar sancțiunile economice împotriva Rusiei ar fi ridicate, e de părere specialistul.
Ideea unui Occident care reușește să-și apere interesele constant și consistent va fi de domeniul trecutului istoric. Tensiunile interne în Uniunea Europeană vor fi mult mai pronunțate și, de asemenea, proiectul euroatlantic va fi delegitimat.
România, pe de altă parte, va fi în postura de stat amenințat atât din perspectiva pericolului extern care vine dinspre răsărit, cât și a forțelor interne anti-europene, iliberale, pro-ruse, susține profesorul.
„În absența sprijinului american, Zelenski va fi obligat să găsească o soluție dictată de Moscova”
Adevărul: Ce se va întâmpla în 2025 în Ucraina? Va reuși președintele Donald Trump să aducă pacea promisă?
Sergiu Mișcoiu: Este posibil că în 2025 să se semneze, poate nu în prima parte a anului, un armistițiu între Ucraina și Federația Rusă, dacă vor fi reunite o serie de condiții, cea mai importantă fiind aceea ca Statele Unite să aplice o presiune importantă asupra Ucrainei și asupra europenilor.
Donald Trump a spus de mai multe ori deja că va dori să limiteze sprijinul pe care îl acordă Ucrainei. De amploarea acestei limitări va depinde desigur capacitatea Ucrainei de a rezista pe front.
Europenii pot suplini parțial absența sprijinului american, însă nu cu rezultate foarte importante pentru Ucraina. Este limpede că în absența sprijinului american sau în condițiile unei limitări drastice a sprijinului american pentru Ucraina, aceasta se va afla rapid într-o situație dificilă pe front.
Și consecința principală va fi aceea că Zelenski va fi obligat să găsească o soluție dictată de Moscova, ceea ce ar reprezenta desigur o înfrângere a Occidentului în fața Rusiei.
Însă, în același timp, ar fi probabil singurul act salvator prin care Ucraina ar putea să rămână cu un statut de stat internațional cu frontiere – sigur, nu cele din 2022 - însă cu frontiere recunoscute de Rusia, și aceasta ar fi posibil una dintre variantele de evoluție a conflictului.
Mă gândesc că o asemenea situație ar putea să aibă loc mai de grabă înspre a doua jumătate a anului 2025, când efectele conjugate ale acestor presiuni complexe asupra Ucrainei se vor fi simțit.
„Ideea unui Occident care-și apără interesele constant va fi de domeniul trecutului”
Ce fel de pace credeți că este cea mai fezabilă variantă? Ucraina ce va pierde și ce va câștiga?
În cazul în care Statele Unite pun presiune în direcția găsi rapide a unei soluții de pace, Ucraina va încerca să negocieze pe cât posibil atât frontiere teritoriale cât și condiții socioeconomice, dar, în același timp, este limpede că orice pace ar exista în aceste condiții, ar fi una extrem de defavorabilă Ucrainei.
Va fi o pace în care Ucraina va fi șantajată în permanență de Federația Rusă, chiar dacă va exista în cadrul acestei negocieri acceptarea prezenței unor soldați din trupe de menținere a păcii europeni sau din alte zone ale lumii într-o zonă demilitarizată care să delimiteze teritoriile controlate de ruși de cele controlate de ucraineni. Chiar și în aceste condiții sunt, este absolut limpede că în măsura în care vor exista presiuni asupra Ucrainei venite din direcția Statelor Unite ale Americii, Ucraina va fi pusă într-o situație de precaritate. Nu doar Ucraina, ci și statele europene.
Va fi o pace în care Ucraina va pierde teritorii, o pace în care Ucraina va fi obligată, probabil, să cedeze și în plan simbolic o serie de concesii pentru Federația Rusă și în același timp o pace în care comunitatea internațională va fi obligată să ridice sancțiunile asupra Rusiei.
Deci în aceste condiții ar fi o pace care va da câștig de cauză Rusiei. Ucraina va rămâne cu statutul de stat și cu o serie de teritorii controlate. Desigur că și președinția lui Zelenski va fi șubrezită. Ideea aceasta a unui Occident care reușește să-și apere interesele într-o manieră permanentă, constantă, consistentă, va fi cumva de domeniul trecutului istoric.
Dacă se va întâmpla să ajungem într-un asemenea stadiu al evoluției acestui conflict, sigur, vor exista o serie de consecințe inclusiv pentru Uniunea Europeană, tensiuni interne mult mai pronunțate și, de asemenea, o delegitimare a proiectului euroatlantic în sinea sa. Acest lucru desigur pentru statele din estul Uniunii Europene, România și Polonia, dacă ne gândim doar la ele, ar fi regretabilă.
„România ar fi într-o zonă gri”
Cum vedeți România într-un astfel de scenariu?
Într-un asemenea scenariu, României ar fi vulnerabilizată din perspectivă politică, militară, dar și din perspectivă economică. Va fi vulnerabilizată și din ceea ce privește susținerea proiectului european.
Ar fi o Românie vulnerabilizată din toate punctele de vedere, o Românie care ar avea o traiectorie euroatlantică amenințată, pentru că ne putem da seama ce ar face forțele pro-ruse, anti-occidentale din România în măsura în care ar exista o asemenea evoluție. Ar pune presiune mare pe elitele românești, ar spune că pariul occidental al României a fost un pariu ratat și ar căpăta o anvergură și mai importantă.
Ar spune că au avut dreptate. „Asta v-am spus noi de la început” - așa vor zice. Și în aceste condiții, desigur că România ar fi într-o zonă gri, o zonă în care, dată fiind slăbiciunea Ucrainei post-război și slaba capacitate de rezistență a Occidentului în ansamblul său, confirmată în acest caz de faptul că nu a reușit să apere Ucraina în fața tăvălugului rusesc.
În aceste condiții, România desigur ar fi într-o postură de stat amenințat, stat care se va simți din toate punctele de vedere vulnerabil în fața unei posibile intruziuni ruse. Atunci conjugând forțele interne pro-ruse cu amenințarea externă care vine dinspre răsărit, România va fi pe nisipuri mișcătoare.
Se va resimți o influență anti-occidentală, iliberală și pro-estică mult mai pregnantă decât s-a resimțit până acum, cu toate efectele pe care le cunoaștem, pe plan economic, pe plan militar, inclusiv al circulației internaționale și europene. Întregul proiect euroatlantic va fi cumva aruncat într-o zonă de delegitimare accentuată.
„Pericolul unui președinte anti-occcidental este mai mare ca oricând”
Credeți că a trecut pericolul unui potențial președinte anti-occidental în România a trecut odată cu anularea primului tur de scrutin?
Nicidecum. Avem o coaliție pro-europeană care, sigur, s-a instalat la putere, însă ea este mult mai puțin consistentă decât ar fi fost dacă ar fi conținut și USR-ul. Avem mai mulți candidați anunțați din această zonă așa zis pro-europeană: domnul Antonescu, doamna Lasconi, domnul Nicușor Dan, acum se pare că și domnul Funeriu dorește să candideze.
Există mulți candidați dinspre coaliția majoritară sau dinspre opoziția pro-europeană și avem practic o dispersie în fața căreia pericolul este mai mare ca oricând, ca inclusiv în turul al doilea să intre pe de-o parte domnul Simion, pe de altă parte poate un alt candidat care va veni pe o rută naționalistă mai apropiată de tipul de discurs al domnului Georgescu, chiar dacă domnul Georgescu însuși nu va putea candida, pentru că îi va fi invalidată candidatura, așa cum s-a întâmplat cu cea a doamnei Soșoacă odinioară.
Deci cred că riscul este, din contră, chiar mai mare decât era anterior, în condițiile în care nu va exista o acțiune guvernamentală dârză în perioada următoare și va continua dispersia candidaților blocului pro-european. Este exact ceea ce așteaptă forțele naționaliste, iliberale și populiste să se întâmple.