Pledoarie pentru… limba română, la un concert rock

E foarte greu să găsești de cumpărat un bumerang. Asta dacă îți dorești unul profesional, nu o jucărioară. La prima căutare online, apar o sumedenie de modele, însă cel autentic, care să își urmeze traiectoria programată, fie e indisponibil, fie are un preț piperat.

Dar la ce îți trebuie un bumerang în România? Răspunsul l-a oferit trupa VUNK zilele trecute, când a lansat oficial piesa cu acest nume, în colaborare cu Lidia Buble. Iar pentru videoclip, a fost nevoie de un bumerang pe care muzicienii l-au căutat disperați prin 6-7 magazine, mulțumindu-se în cele din urmă cu un obiect care abia dacă zbura câțiva metri, după cum a povestit solistul Cornel Ilie la întâlnirea de pe acoperișul Teatrului Național din București. Băieții de la VUNK au interpretat acolo în premieră noul hit, în fața a circa 300 de spectatori. A fost unul dintre momentele speciale ale unui concert entuziasmant, sold-out cu mult înainte de data evenimentului.

Pentru trupa VUNK a fost ușor să umple în timp record amfiteatrul aflat sub cerul liber, pentru că zeci de fani îi urmează pe muzicieni oriunde aceștia sunt invitați să cânte, indiferent de oraș. De altfel, Cornel Ilie a și ținut să îi caute cu privirea și să-i salute pe cei mai înfocați dintre ei, oameni pe care deja îi (re)cunoaște. În cei 30 de ani de existență a formației, s-a adunat o armată de admiratori și admiratoare, care participă cu totul sufletul la concerte, cântă fiecare vers și dansează neobosit pe toată durata unui show.

Așa s-a întâmplat și pe acoperișul TNB, unde „oștirea VUNKtastică” s-a dezlănțuit, transformându-se într-un cor ad-hoc, „dirijat” de foarte energicul și carismaticul Cornel Ilie. Oameni de toate vârstele, de la seniori la preadolescenți, au însoțit vocal trupa favorită de-a lungul celor aproape două ore de concert, cântând cap-coadă nu doar ultrapopularele piese „Pleacă!”, „Regele șoselelor”, „Prăjitura cu jeleu”, „Mi-e dor de tine”, „Vino, du-te” sau „Ultimul anunț”, ci și compozițiile mai noi, precum „Ochi de blugi”, „Plaja mea de pe bloc” și „Te-am sunat din greșeală”. Firește, melodiile „Artificii pe tavan” și „Așa, și” au răsunat cel mai tare în spațiul relativ restrâns, care a permis publicului să se afle la 3-4 metri distanță de artiștii preferați. Motiv pentru care atmosfera a fost una caldă, familiară, lipsită de convențional și de restricții de securitate. Spectatorii s-au putut ridica, deplasa, au putut fotografia și filma fără opreliști, ba chiar un fan mai înflăcărat a coborât pentru un moment de street dance fix în fața trupei, spre amuzamentul muzicienilor și al privitorilor din amfiteatru.

Dincolo însă de prestația irezistibilă a trupei, ceea ce a sporit emoția publicului au fost intervențiile lui Cornel Ilie dintre piese. Aluzii ironice la show-uri tv… insulare, de o calitate discutabilă, dar și scurte istorioare despre cântece sau despre trupă au dat un plus de culoare evenimentului, fiind primite de public cu râsete, aplauze și ovații. Asta pentru că, mai mult decât un muzician și compozitor de talent, solistul de la VUNK este și un om care stăpânește arta exprimării inteligente, în discursul liber, dar și în versuri. Figura de stil cu care a introdus piesa „Bumerang” – descriind felul în care se vedea „cornul” terminației hotelului fost Intercontinental, din vecinătate – i-a trădat chemarea poetică și a creat o așteptare înfiorată.

Dar mesajul cel mai puternic a venit spre final, între bis-uri, fiind o pledoarie pentru participarea românilor la actul de cultură. Artist plurivalent și mânuitor al condeiului, care n-a ezitat să aducă în spectacolele VUNK nume mari ale scenei autohtone, precum Radu Beligan (în 2013), Cornel Ilie și-a îndemnat concetățenii să meargă la teatru, la spectacole, și mai ales să participe activ la păstrarea unei limbi române curate, vorbită corect. Poate părea ciudată preocuparea unui muzician rock pentru buna exprimare a compatrioților în limba maternă, însă nu și în cazul unui om cu evidente valențe literare, care iubește să spună povești cu semnificație, pe scenă, pe note sau în slove așternute pe hârtie. În plus, Cornel Ilie este, după cum se știe, un artist implicat social, autorul unei piese-manifest, „Vreau o țară ca afară”, transformată într-un fel de imn al celor ce-și doresc o Românie mai dezvoltată, mai educată și mai civilizată. Prin urmare, apelul său la ocrotirea limbii și la folosirea ei cu dragoste și rigoare este de înțeles și de aplaudat. La fel ca încurajarea celor prezenți să creadă că tabăra celor care iubesc limba și cultura română este de fapt majoritară, chiar dacă e copleșită de gălăgia unei minorități agramate și agresive. Important este, așa cum spunea liderul trupei VUNK, ca de la un concert să pleci un pic mai puternic, încărcat cu speranță.