Profetul, zloții și ucrainenii
0
Pentru una din jumătățile cu drept de vot ale lumii libere și democratice, alegerea lui Trump deschide ușile Infernului, în timp ce, pentru cealaltă jumătate, votul din 5 noiembrie curăță calea către Marile Oportunități și Negocieri.
Deci, într-un fel, acum totul se știe, marile probleme s-au rezolvat prin identificare și prin răspunsul dat de recentele alegeri, dar tot a mai rămas o întrebare: ce vrea Trump?
Se înțelege că mă refer la ”cercul nostru strâmt” din Estul Europei, pentru că de aici ne luăm, de când ne știm, diurna permanentă de nesiguranță și incertitudine, aici se leagă nodul Europei peninsulare pe sfoara despletită a Eurasiei.
Ce vrea Trump, ce poate face Trump, ce ar putea să se întâmple după alegerea lui Trump, de fapt doar după inaugurarea Administrației sale, pentru că până atunci i se va oferi totul dar nu i se va da nimic?
Deocamdată nu știm, facem presupuneri, unii au speranțe și alții temeri, singurele elemente de oarecare direcționare pentru viitor sunt cele care decurg din agenda sa electorală și din învățăturile primului mandat:
- poate principalul punct de reper este însuși sloganul său ”Make America Great Again” / MAGA, interpretat nu ca o încercare de revendicare a podiumului global (vine și asta, dar e mai mult o consecință) cât o reîntoarcere la agenda internă, o tratare cu prioritate a problemelor cu care se confrunta în prezent economia și societatea americană;
- deci e vorba de primatul agendei interne asupra celei externe, despre industria americană, despre locurile de muncă, despre cheltuielile bugetare, despre investiții, despre protecționism, despre o lume în care și prietenii, europeni sau de aiurea, trebuie să plătească dacă au avut consumație;
- e greu de crezut că, în acest context, Washingtonul va mai da zeci de miliarde pentru intervenții și sprijin militar extern, sau, dacă o va face, destinatarii vor fi aleși pe sprânceană, de pildă, dintre Israel sau Ucraina, dumneavoastră cine credeți că va fi preferat?
- este de așteptat ca nota de plată a Europei pentru războiul din Ucraina să crească dramatic și fără să existe perspectiva unei refinanțări, a unei eșalonări;
- pentru noul – vechiul președinte american lumea e o bursă în care fac se afaceri, toți pot fi, la un moment dat, parteneri, clienți, acționari, asociați, chiar dacă, la un alt moment, sunt și competitori, concurenți, adversari, poate inamici, ideologia profitului este mai puternică decât cea a delimitării Binelui de Rău. În 2018, pe timpul întâlnirii bilaterale de la Helsinki cu președintele Putin, Trump aprecia că ”să te înțelegi cu Rusia este un lucru bun, nu un lucru rău”, între timp nu a mai fost atât de sigur, colegii democrați nu au fost nici ei foarte încântați, chiar deloc, nici media americane, nici alegătorii americani din 2020. Dar acum suntem în 2024, s-au câștigat niște alegeri, se schimbă lucrurile;
- probabil, ajutorul american pentru Ucraina va fi diminuat, iar această evoluție va veni peste alte probleme cu care se confruntă deja statele europene (Germania – potențiale alegeri anticipate cauzate, în principal, de criza economică și financiară, Polonia – un minim al capacităților de a mai putea sprijini militar Ucraina, Franța –o datorie publică record, ocupând primul loc în UE la cheltuieli guvernamentale, cu deficitul bugetar, procentual, ca al nostru, iar noi știți cum stăm, adică rău). Închiderile de fabrici la Volkswagen, Michelin și Auchan sunt un semnal că nu vin vremuri bune. În plan politic, partidele suveraniste sunt în creștere peste tot, iar simpatia populației pentru sprijinirea Ucrainei, în scădere;
- iar dacă bani nu sunt, nimic nu e, poate doar un compromis din care să nu iasă nimeni foarte șifonat, sigur, cu excepția Ucrainei, urmele de tanc și ruinele blocurilor e greu să le mai poată șterge cineva din memoria supraviețuitorilor.
Și ne întoarcem la definiție: compromis = înțelegere, acord bazat pe cedări, pe renunțări reciproce.
Definiția sugerează că fiecare parte trebuie să accepte cedări, dar ce înseamnă aceasta rămâne să se decidă prin negocieri.
Nu există o balanță care să țină în echilibru ce se cere cu ce se oferă, totul depinde tot de cât de tare e aprins focul în casa care trebuie salvată și cât de convins e pompierul să-și facă datoria.
Astfel că, pentru perioada post 20 ianuarie 2025, sunt posibile cel puțin două scenarii pentru conflictul din Ucraina, unul pozitiv, un altul negativ.
Caracterizarea e subiectivă dar, pentru simplificare, scenariul pozitiv e cel care duce la pace, scenariul negativ e cel în care războiul continuă.
Scenariul pozitiv:
- în perioada de după inaugurare va avea loc un summit bilateral SUA – F. Rusă în care va fi discutată situația Ucrainei. Va fi Kievul invitat? Probabil, nu. Va fi din nou la Helsinki? Mai mult ca sigur, nu. S-au dus vremurile neutralității...;
- solicitările SUA sunt, deocamdată, o necunoscută: poate înghețarea actualelor aliniamente de luptă, poate o forță internațională, nu americană, de verificare – observare, poate o ridicare parțială a sancțiunilor, poate o zonă demilitarizată la granița dintre cele două state;
- cerințele Rusiei au fost anunțate deja, majoritatea, altele decurg din situația din teren:
1. suveranitatea Rusiei asupra teritoriului integral al celor patru regiuni ucrainene în care au avut loc referendumuri în septembrie 2022;
2. apartenența Ucrainei la NATO – NU;
3. perspectiva apartenenței Moldovei sau Georgiei la NATO – NU;
4. ridicarea sancțiunilor UE și SUA la adresa Rusiei;
5. fără soluții provizorii, tip ”20 de ani fără NATO” pentru Ucraina.
După ”experiența acordurilor de la Minsk”, Rusia nu va accepta soluții gen ”semnăm acum și vedem după”.
În scenariul negativ, războiul va continua, ofensiva rusă, așa, șontâc – șontâc, va aduna în fiecare lună alte câteva sute de kilometri pătrați, dacă nu va fi o intervenție directă a SUA în teren (și nu va fi) nimic nu se va schimba, pe la sfârșitul anului 2025 cele patru regiuni se vor afla în întregime sub ocupație rusă, poate chiar și capitalele acestora, Zaporojie și Herson, iar alte trei – patru regiuni vecine: Harkov, Dnepropetrovsk, Nikolaev și Odessa nu se vor simți prea bine.
Cine crede că propunerile președintelui Putin sunt maximale, nu știe care e ”mood”-ul actual la Moscova, unde ofensiva din ultima perioadă a întărit mult vocile ”patriotice”.
Dar, încă o dată, nu au trecut decât câteva zile de la alegeri, nici nu s-au numărat toate voturile, mai e mult până departe.
Scenariile sunt scenarii, unele devin filme de succes, altele rămân pe fundul unui sertar, așa că, mai bine...
...să vorbim puțin și despre zloți. Moneda poloneză, un pic mai potentă decât leul, nominal, dar, altfel, ținând cont de economiile celor două țări, mult mai bine cotată.
Și, totuși, nici Polonia nu se simte foarte bine financiar, mă refer la capitolul sprijinului pentru Ucraina.
Sunt, desigur, și alte motive pentru relația nu foarte bună, din ultima perioadă, între Varșovia și Kiev, dar importante rămân cele economice și de epuizare a rezervelor militare.
În fața presiunii crescute a Ucrainei de sporire a ajutorului militar, Polonia s-a simțit datoare să răspundă cu lungă și justificativă listă a echipamentelor furnizate de-a lungul anilor 2022 – 2024, din care am preluat doar o parte:
▪️ 14 tancuri Leopard 2A4;
▪️ 60 tancuri PT-91;
▪️ 280 tancuri de producție sovietică T-72M, T-72M1, T-72M1R;
▪️ 250 vehicule de luptă pentru infanterie BWP-1;
▪️ 100 vehicule blindate Rosomak;
▪️ 9 transportoare blindate BRDM-2;
▪️ peste 100 de instalații de artilerie autopropulsate (AHS Krab, Gvozdika etc.);
▪️ 30 lansatoare de rachete de tip MLRS BM-21 „Grad”;
▪️ 14 avioane de luptă MiG-29;
▪️ 12 elicoptere de luptă Mi-24;
▪️ sute de drone de atac, sisteme antiaeriene și antirachetă;
▪️100 de milioane de cartușe de diferite tipuri și calibre;
▪️ 20.000 de seturi Starlink (serviciul este finanțat de Polonia) pentru comunicarea prin Internet;
▪️ ajutor logistic.
Președintele polonez Andrzej Duda este prezent în acest comunicat de răspuns cu un citat: „la începutul războiului, când Ucrainei îi era foarte greu să obțină ajutor, când toată lumea se temea și era reținută, germanii au dat căști, noi am dat tancuri”.
Iar concluzia contabilă este: ”în total, Polonia a oferit Ucrainei un ajutor militar în valoare de 3,23 miliarde de euro, adică peste 14 miliarde de zloți”.
Am spus deja, e o problemă de economie și finanțe, în niciun caz nu mă gândesc la ceea ce a declarat cândva, prin 2023, Mihailo Podoliak, consilierul prezidențial de la Kiev: ”Polonia nu va mai fi un prieten apropiat al Ucrainei după încheierea războiului. Polonia va rămâne un prieten apropiat al Ucrainei atâta timp cât durează ostilitățile. Cu toate acestea, de îndată ce acestea se vor încheia, țările noastre vor începe să concureze... cel mai apropiat partener și cel mai apropiat prieten al nostru astăzi este Polonia. Și, în principiu, așa va fi până la finalul conflictului”.
Sau, poate, e de luat în calcul și această perspectivă, de unde și reținerea părții poloneze de a mai fi pe podium atunci când se face totalul sprijinului pentru Kiev?
Nu știu, e greu de făcut aprecieri rezonabile când în jur e atâta presiune.
Dar una e presiunea de oraș, confortabilă, când stai într-un birou și analizezi în liniște ce se întâmplă în jur, altceva este când te afli în prima linie, în jurul tău se moare sau se supraviețuiește ca la începutul lumii.
Un reportaj video realizat de The New York Times prezintă, în câteva zeci de secunde, o realitate crudă a războiului din Donbas.
E un prim plan lung cu un militar ucrainean, probabil responsabil cu evacuarea celor răniți, un dialog stângaci despre viață și moarte:
”Cum te simți când îi ajuți pe tovarășii tăi?”
”E greu de explicat, tinerii mor, nu au apucat să afle nimic de la viață. E greu să vezi asta. Uneori plâng de unul singur. Nu mai știu pentru ce este acest război.”
Dialogul se oprește pentru câteva secunde...
”Acum cad proiectilele Grad. Ne bombardează la greu. Această parte a frontului este foarte dificilă. Când trage artileria este înspăimântător, mai ales când un tanc trage în direcția ta. Când trage un aruncător, poți asculta în ce direcție se duce lovitura. Când trage tancul e aproape instantaneu. Nu poți ști unde va lovi. Totul se întâmplă în aceeași secundă.”
Care e cel mai groaznic lucru pe care l-ai văzut?”
”Nu o să spun. Nimeni nu va înțelege. Doar cei care au fost aici înțeleg.”
În jur e un peisaj gri, apocaliptic, din copacii unei liziere au mai rămas doar bețe subțiri, tăiate și arse de explozii, se aud lovituri înfundate, după aceea se lasă liniște, după aceea... asta e, război.
Se încarcă comentariile...
