Secretele OUG „trenuleţ”. Noi suntem proşti, nu trebuie să fim informaţi de către cei pe care îi plătim!

Mult zgomot în jurul OUG „trenuleţ”, dar totul pluteşte într-un mister total. Nu  avem declaraţii lămuritoare de la cei care negociază „trenuleţul”, nu ştim ce rezultate va avea, dacă e bine să o apreciem sau dimpotrivă.

FOTO FB

Suntem în 28 decembrie şi guvernul nu ne dă execuţia bugetară la 30 noiembrie, dacă nu chiar la zi. Să ne facem o idee de unde pornim în elaborarea OUG-ului.

Alte multe nelămuriri. Se îngheaţă salarii şi pensii la nivelul lunii decembrie 2024, când avem un deficit bugetar de 8,6% din PIB. Înseamnă că vom avea şi în 2025 acelaşi deficit? Cum îl scădem la 7%? Nu vedem cifrele efectelor pe care le-ar avea OUG „trenuleţ”, pentru ca specialiştii să le verifice şi să spună dacă guvernul chiar ştie ce face, sau visează cai verzi pe pereţi cum a făcut şi în trecut, de am ajuns aici.

Sunt reduceri cu pondere mică în cheltuielile statului (mierea de albine pentru scolari, care de fapt nu prea ajunge pe mesele din şcoli). În programul de guvernare se prevede reducerea agenţiilor cu 25%, când se va produce această reducere?

Iarăşi o întrebare importantă. Dacă reducerea numărului de agenţii şi instituţii se face prin comasare, înseamnă că bugetarii şi şefi lor trec dintr-o parte în alta, rămân cu aceleaşi salarii sub altă pălărie. Unde este economia la buget?

Istoricul bugetarilor

În anul 2000 aveam 800.000 de bugetari, acum avem 1,3 milioane, în era digitalizării. Ne explică şi nouă cineva din conducerea statului cum s-a ajuns aici? Nu de alta dar sunt cu toţii plătiţi de noi, contribuabilii. Dar trebuie să ştim ce se întâmplă cu banii noştri?

Guvernarea se vaită că se colectează prea puţin la bugetul de stat, comparativ cu alte state europene. Uite de asta nu există conformare voluntară, pentru că nu ştim ce face statul cu banii noştri. Statul ne consideră prosti, nu înţelegem nimic, ca atare este inutil să ne dea socoteală asupra cheltuielilor pe care le face cu banii noştri. Atunci să stepte mult şi bine să ne plătim corect taxele şi impozitele.

Reacția partenerilor externi

Există instituţii internaţionale care ştiu exact ce face statul cu banii colectaţi de la cetăţeni. EUROSTAT, agenţiile de rating, băncile şi instituţiile de creditare. Pe aceştia nu-i poţi păcăli, că au specialişti de primă mână. Deja agenţia de rating Fitch ne-a tras o palmă, trecând ratingul României pe termen lung de la stabil la negativ. Ce va urma în luna ianuarie, Dumnezeu cu mila! Iar rămânem fără bani de pensii şi salarii ca în 2010, şi ne ducem cu căciulă în mâna la FMI să ne dea bani. În ce condiţii, vom vedea.

CE a blocat accesul României la fondurile europene, cu toate călătoriile lui Ciolacu la Bruxelles. N-a reuşit să-i păcălească, sunt prea versaţi în ascunzişurile politicienilor mincinoşi.

Ciolacu a dat-o  pe politica lui Trump, susţinând pacea în Ucraina acum,  indiferent de costurile pentru Ucraina. Doar că nu Trump ne dă bani, ci UE.

Ciolacu n-a fost în stare să priceapă, în ciuda meditaţiilor în economie de la Cristian Socol, unde duce ţara cu dezmăţul bugetaro-electoral din 2024. Spera în minuni şi în păcălirea CE. N-a ţinut, şi acum se dă de ceasul morţii, nu ştie cum să mai salveze ţara aproape leşinată.

Vor urma manifestaţii de stradă, ale studenţilor şi ale altor confederaţii sindicale, împotriva măsurilor din „trenuleţ”, care a ajuns la 58 de „vagoane” (articole).

Partea bună ar fi că dacă îşi văd veniturile diminuate, fără sporuri, tichete de tot felul, bonusuri, prime, etc., bugetarii îşi vor lua catrafusele şi se vor duce la privat. Probabil asta este şi intenţia guvernanţilor. Ne putem lipsi foarte uşor de 400.000-500.000 de bugetari, eliberând fonduri pentru investiţiile atât de necesare.

Speranţa este şi în noul ministru al Finanţelor Publice, Tanczos Barna, care să nu intre în jocul păcălirii populaţiei practicat de Ciolacu, să bată cu pumnul în masă pentru adevăr şi realitate în bugetul de stat.

În încheiere, reiau noua părere a lui Ciolacu despre bugetari:

„În prezent, funcționarul public a devenit similar cu cornul abundenței. Așa arată raiul oricărui angajat din România: multe zile de concediu pe an, salarii mai mari ca la privat, sporuri fără niciun criteriu de performanță și garanția că aproape nimeni nu te poate da afară, indiferent dacă îți faci treaba sau nu. Aceste lucruri trebuie să înceteze”.

Vor înceta oare?