Victoria se amână după noiembrie

Foto: Twitter / X

Aflat în SUA pentru a participa la cea de a 79-a sesiune a Adunării Generale a ONU, dar și pentru un tur al Casei Albe și o întâlnire, poate chiar două, în Biroul Oval, pentru a prezenta planul ucrainean de victorie, președintele Zelenski a simțit nevoia să dea și o mână de ajutor pentru campania electorală a democraților.

Astfel, vizita la Scranton Army Ammunition Plant / Uzina producătoare de muniție pentru trupele terestre, din Scranton, Pennsylvania, a avut loc într-o delegație care a inclus și  o serie de candidați democrați la alegerile din noiembrie.

Unul dintre ei, guvernatorul democrat al statului Pennsylvania, Josh Shapiro, a și semnat pe un proiectil de 155 mm, în numele mult așteptatei victorii.

Dar pe lângă guvernator, mai erau prezenți un senator, Bob Casey  și un deputat, Matt Cartwright, tot democrați, tot candidați.

Dacă nu știați, Pennsylvania este unul din cele șapte state americane care decid câștigătorul alegerilor prezidențiale, orice vot aici se cântărește în aur și niciun gest de lobby nu e refuzat și nu e dezinteresat.

Așa că trocul este: ”Kievul ajută democrații să mai adune susținători, aceștia sprijină, la schimb, planul său de victorie”.

Nu e chiar atât de simplu, dar, cum spuneam, orice gest contează, mai ales când în preajmă e o comunitate americano - poloneză, mai sensibilă la apelurile anti-ruse.

De la republicani, președintele Zelenski nu mai are nicio așteptare, atât timp cât fostul președinte Trump are alte planuri privind războiul din estul Europei.

Foto: Twitter / X

Și nici loc în agendă pentru o eventuală întâlnire cu liderul ucrainean, situație în care se află, la acest moment, și speakerul Camerei Reprezentanților, republicanul Mike Johnson.

Un articol din The Washington Post încearcă să analizeze din  toate unghiurile, subiectul noilor speranțe ucrainene, formalizate într-un plan de victorie mai ambițios decât orice a fost înainte, dar ajunge la concluzia că lucrurile sunt complicate, punctele de vedere contradictorii și sprijinul SUA, se înțelege că și al administrației democrate, nesigur.

Și de ce sunt complicate?

1.   Pentru că SUA a mai refuzat și înainte, într-o fază inițială, să răspundă unor cereri ucrainene (tancuri, rachete, avioane) pentru ca, în final să zică ”Yes”!

2.   Pentru că, spun oficialii SUA, Rusia a anticipat aceasta și a mutat majoritatea sistemelor și avioanelor dincolo de raza de acțiune a rachetelor ATACMS (Army Tactical Missile System), deci permisiunea oferită Kievului de a lovi ținte din adâncimea teritoriului rus nu va aduce rezultatul așteptat.

3.   Pentru că și dacă Ucraina primește aprobarea, va continua să fie dependentă, în alegerea țintelor și primirea coordonatelor acestora, de partea americană. Ceea ce, afirmă rușii, nu e tocmai cușer, amenințând că vor răspunde. Și nu ca până acum.

4.   Pentru că și dacă primește aprobarea, stocul de rachete ATACMS e limitat, putându-se epuiza în câteva săptămâni, fără ca, am mai spus, efectele loviturilor să fie cele sperate.

5.   Dar și pentru că, parcă pentru prima dată, aliații europeni, cu unele excepții (Germania este o excepție în plus), par a fi mai belicoși decât americanii, recent remarcându-se premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, o doamnă politician care a declarat că nu vrea să mai vadă linii roșii în fața ochilor, când e vorba de sprijinirea Ucrainei.

Foto: Twitter / X

6.   Dar și pentru că recenta incursiune ucraineană în regiunea rusă Kursk pare a fi avut printre obiective și demonstrația că Moscova poate fi obligată să renunțe la aceste linii roșii și că amenințarea cu un răspuns nuclear nu e decât o cacealma, nu se va întâmpla, se joacă și Kremlinul de-a v-ați răspunselea.

7.   Dar și pentru că, scriu analiștii, ghicitorii în cafeaua păcii și războiului, Rusia ar putea avea și alte mijloace să descurajeze pornirile ofensive ale Kievului și partenerilor: înarmarea milițiilor Houthi, transferul de tehnologie nucleară către non-prieteni ai SUA, atacuri asimetrice prin Europa, atacuri convenționale masive în vestul Ucrainei și provocarea unui nou val de imigranți ucraineni.

Acum, așa, ca o paranteză, partenerii americani ai Kievului sugerează că nu ar fi refractari la cererile acestuia, chiar și la cele care presupun atacuri extrateritoriale îndrăznețe, ar prefera, însă, ceva mai multă discreție, aceste lucruri presupun analiză, planificare, nu îți expui toate frustrările public, să aibă timp inamicul să își găsească propriile opțiuni de răspuns, să-și modifice doctrina nucleară, de exemplu, ca să nu mai fie confuzii privind liniile roșii.

O prevedere nouă în doctrina nucleară rusă, aprobată în  reuniunea recentă a Consiliului de Securitate al Rusiei sună astfel: ”atacul împotriva Rusiei de către o țară non-nucleară cu sprijinul unei puteri nucleare va deveni un motiv pentru utilizarea armelor nucleare ruse”.

Mai sunt și alte vreo două – trei modificări, răspunsul la un atac convențional masiv, protecție nucleară pentru Belarus, dar această prevedere este cea mai semnificativă pentru că se referă la răspunsul Kremlinului la o potențială evoluție concretă, din perioada în care trăim, într-un spațiu învecinat nouă.

Prin unele cabinete prezidențiale sau prim ministeriale s-ar putea să circule iarăși argumentul autoliniștitor că, și de data asta, ruleta rusească e fără glonț pe țeavă.

Dar dacă e înlocuit cu un focos nuclear?

Dar dacă... parcă mai ieri a fost februarie 2022, când nimeni nu credea că se va întâmpla ce s-a întâmplat.

Deci, e complicat, de când războiul nu mai e la baionetă duse sunt vremurile când eroismul era ușor de identificat și imortalizat în fresce picturale, acum totul e gri, tenebros, nu mai știi nici măcar de unde vine glonțul, sau drona, sau racheta, sau...

În timp ce președintele Zelenski pune și el cărămizi în zidul pe care democrații americani îl construiesc ca să asigure victoria Kamalei Harris la alegerile din noiembrie, acasă, în regiunea Herson, în stepa din Donbas, pe malurile râului Oskil, în intrândul de la Kursk, rușii se asigură că nu rămâne cărămidă peste cărămidă în orașele și satele de pe linia frontului.

A venit, din nou, rândul orașului fortăreață Vugledar, cel care, de vreo doi ani de zile, a blocat sfidător orice ofensivă rusă spre Zaporojie.

Probabil, preluarea controlului asupra ruinelor acestuia, de către forțele ruse, va avea loc după reîntoarcerea președintelui ucrainean din călătoria trans-atlantică, cele două brigăzi ucrainene care mai luptă pentru apărarea lor, 58 (în vestul orașului, la Precistivka) și 72 (în orașul propriu-zis), având ordin să nu permită suprapuneri nefericite de calendar, știrile negative nefiind acceptate, nici recomandate, pe timpul călătoriilor prezidențiale externe.

Și va veni, probabil, și rândul fortăreței urbane Pokrovsk, al orașelor Sloviansk și Kramatorsk să devină ruine.

Și al altor sute și mii de soldați și civili să devină nume crestate pe lemnul crucilor.

Asta e, în așteptarea victoriei finale, războiul învinge smulgând noi vieți tinere, și nu numai (ultime rapoarte media afirmă că media de vârstă a militarilor ucraineni aflați pe front a ajuns la 48 de ani!), ucrainene, ruse, chiar și din rândul comunității române din Ucraina.

***

Așadar, destul cu călătoriile în stepele ucrainene, să ne întoarcem acasă, adică la Mănăstirea Putna, acolo unde, sâmbătă, pe 28 septembrie, va avea loc un parastas în memoria bărbaților de etnie română uciși în războiul ruso-ucrainean.

Foto: bucpress.eu

O serie de societăți și organizații românești din  regiunea Cernăuți, Societatea „Golgota” a românilor din Ucraina, Societatea pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, Centrul Media BucPress și Societatea Culturală „Valea Prutului”, au solicitat sprijinul  Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pentru organizarea acestei slujbe într-un lăcaș bucovinean venerat și la sud și la nord de frontieră.

Vor veni de la Cernăuți membri ai familiilor celor decedați, vor fi și portrete ale celor care au murit pe frontul ruso – ucrainean și care, o parte, nici nu au putut fi, încă, înmormântați creștinește.

Societatea Culturală „Valea Prutului” din regiunea Cernăuți a reușit să identifice aproximativ 100 de militari de origine română, decedați departe de casă, majoritatea provenind din fostele raioane Hliboca, Herța, Noua Suliță, Storojineț, precum și din orașul Cernăuți.

Nu sunt puțini pentru o comunitate care încearcă să-și păstreze identitatea în vremuri tulburi și agresive.

Adăugați răniții, pe cei care sunt dați dispăruți, poate sunt și prizonieri, lista se lungește dramatic, războiul la nord de graniță cere și tribut în eroi de origine română  care se plătește permanent, începând cu luna februarie 2022.

Până la victoria finală, mereu amânată, să zăbovim o clipă și lângă aceste familii din familia noastră cea mare și nu uităm că Ecleziastul ne spune că există „un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî; un timp pentru război și un timp pentru pace”.